„What would you be glad you did–even if you failed?”

Va avertizez postarea asta am inceput-o prin ianuarie…

La multi ani, oameni buni!

Liliana (pentrucopiiimei@wordpress.com) a inceput sa scrie pe blog si asa m-am gandit sa intru si sa vad cat praf s-a asezat pe al meu, de luni de zile in care nu l-am atins. Vad ca e bine, merci. Inca il citeste lumea (ma rog, o mana de mamici care cauta informatii despre dieta de revitalizare a dintilor copiilor).

Ce-am mai facut in anul asta? Nimic deosebit. Sapun, Brene Brown (intrebarea din titlu postarii asteia ii apartine, btw), calatorii, inot. Ah, da, marea revelatie a fost inotul, pe care il practic in fiecare dimineata, de prin vara, 30 min si care imi aduce o reala placere (combinat cu steam sauna de 10 min, balsam pentru sufletul meu obosit). Sunt foarte creativa, noua pasiune sunt bufnitele din macrame si bijuurile din macrame si portelan / ceramica hand made. Of course! Am in cap a dozen of mason jars legate cu sfoara de iuta si levantica in conuri de in, all DIY, of course.

Copiii sunt bine, sanatosi, Ana a inceput scoala primara. Despre asta o sa scriu un post separat. Sper. Alex a continuat cu Creativity, adica repeta grupa mica (e prea mic pentru a trece la grupa mare :D).Tot 3 ore pe zi, numai dimineata.

[…]

OLA!😀 Missed me?

Asa, dupa inca sase luni de cand am inceput sa scriu postarea, iata-ma din nou. Sper sa nu imi mai ia alte sase luni (wtf, Nela, wtf?!) sa o public. Ce-am mai facut? Ana a terminat P1, Alex e inca la gradinita (ma rog, acum sunt amandoi in vacanta), eu sunt bine, sanatoasa, Sorin la fel. See you all next year! :))

Ce voiam sa va zic? Nimic deosebit, probabil ca ma plictisesc de moarte, nu sunt acasa sa creez (dooh!😀 ), deci singurul la indemana imi ramane scrisul. Toata lumea (me included sau especially me) se desfasoara pe facebook, de unde trag concluzia ca facebookul a inlocuit cu succes pentru mine, cel putin, bloggingul. Facebookul e mai cool si mai easy going, adica e mult mai usor sa dai cu share, o poza mica, o glumita, apoi frumoasele „on this day” decat sa debitezi nimicuri, cum fac eu acum… ce sa mai, facebook is the IT. Fac apologia fecebookului! Noi si prietenii nostri imaginari… Jumatate din lista mea de prieteni e compusa din oameni pe care nu i-am intalint ever ever in my life! Ii stiu din on line. Deci virtual. Here’s one for you, my firends! Dar sa nu deviem, zic, de la tema zilei: chestii profunde.

Suntem in vacanta si imi place de mor ca nu fac nimic toata ziua, in afara de filme (pe PC si la cinema – multumesc, doamne, ca Severinul are cinema, de anul asta, si unul chiar fain, asa ca am vazut fiecare film care a rulat, de la inceputul verii, am vazut pana si Tarzan) si citit. Am un hobby nou si, citand clasici mari in viata, e unul dintre cele mai scumpe de pana acum: skin care! Deci citesc tot ce misca in materie de skin care/make up and shit (pardon my french). Ceea ce e mind blowing pentru mine e ca nu ma plictiseste nimic pe tema, adica pot citi ore intregi, ore intregi. Retinol, retin A, sheet masks and korean skin care, serums and stuff, bring it on! Daca tot imbatranim, macar sa o face cu stil. I’ll be glowing in my 40s e noua mea mantra. Poate o sa fac o postare pe tema, e super interesant, va zic.

Revad Grey’s Anatomy pentru ca pe unul dintre zborurile din State (parca ala din Chicago spre NY) din vara asta m-am uitat la episorul numero uno din Grey si mi-am promis sa le revad. M-am uitat la Grey pe avion pentru ca pe zborurile din State sunt putine filme moca, totul se plateste, de la bagaje la cala pana la gustarici pe avion. Pana si alcoolul pe unele zboruri! Pai se poate?! Asta imi aduce aminte de noul serial la care am inceput sa ma uit ieri, e produs si regizat de cuplul care a facut si The Good Wife. Braindead se cheama serialul, un google mic va ajuta sa vedeti ce si cum. Asa, si in Braindead niste furnicute haioase intra prin ureche si mananca jumatate din creierasele oamenilor, oameni care devin fanatici in politica si lucrul asta are ca si side effect chestii naspa de tot: sa se apuce de wheat juicing si sa renunte la alcoolul ocazional sau neocazional. Damn you, ants! Si ma gandeam ca daca ma vedeti vreodata ca refuz o bere, sa stiti ca mi-au mancat furnicile jumatate din creer. Nu e genul meu de film, dar asta m-a prins. Cum m-a prin si Game of Thrones. Pe care inca nu il inteleg (I’m a late boomer, I know, ma uitam si inainte, dar doar incepand cu seria asta pot spune ca il apreciez). You know nothing, John Snow!😀

I’m done for today! See you when I see you. Sper ca tot anul asta. Sa va mai povestesc despre State si calatorii. Anul asta a fost un an umblat (Malaezia, Thailanda, Statele, acum Romania si mai avem jumatate de an).Is this the middle life crisis, I wonder?😀

PS: titlul n-are nicio legatura cu scriitura, probabil in ianuarie aveam ceva in tartacuta cand l-am pus. Not anymore, people, not anymore!

Teoria sapunului

L-am descoperit pe Tuca recent. Nu stiam ca scrie. Imi plac poeziile lui. Un pic cheesy, cateodata chiar ating un nerv. De-al meu. Exact ce-mi trebuie mie acum.

Am asa, o stare ca un zvac. Nu stiu cum sa-o numesc. Geniu creator? Bwahahaha.

Fac sapunuri. Obsesiv. Compulsiv. Nu numai ca le fac, dar mintea mea gandeste sapun. Pe langa altele nenumite care revin in capsorul asta frumos (tzz, tzzz, am o problema la mansarda, clar!). Asa cum acum cateva luni mintea mea gandea ii. Fac o paranteza: am facut vreo doua, una pentru mine si una pentru Ana. La mana. Mai zic o data: LA MANA! Numai cine a facut vreodata o ie la mana poate intelege cata munca, cate ore de munca stau in spate. Sau cine a cusut in viata lui macar un stergar, o etamina, ceva la scoala generala, la ora de lucru manual. Inchid paranteza si revin la sapunuri. If you cut me, I bleed soap. Sapun la cad, la rece, topesc sapunuri gata facute (tot de mine, doh, how else, I’m the bionic woman dară…), sapun cu tarate, sapun cu castraveti, rosii si iaurt (mai un pic si pun de-o salata), sampon (?!), da, da, sampon cu galbenus inauntru, adaugat la trace (asta pentru cunoscatori).  Fac, refac, desfac.Pana ma multumeste forma, mirosul, textura. Sunt nepretentioasa (desi nu s-ar zice, la cate rebatch-uri am facut). Merg pe clasic, nefinisat, rustic. Fac multe incercari. Trial errors. Pozele cu sapunurile esuate nu le pun pe facebook. Ar trebui sa le pun, de ce nu? Sunt nevorbitele sapunuri. Care ma ajuta sa invat, la fel de valoroase ca si frumusetile ce le pun pe facebook. Fac o paranteza: am reusit zilele trecute sa fac o gâscă pe un sapun… fara sa vreau! Talking about swirling techniques…Inchid paranteza. Constat ca sunt tot o paranteza.

Si as mai face sapun, dar nu mai am unde sa il pun sa se usuce. Pentru ca, vezi tu, sapunurile facute la rece au timp de maturare. Timp de uscare, curing time. Care la sapunul de ulei de masline suta la suta (castile soap) poate dura si 6 luni. Unde sa le mai pun (sa-mi mai fac un sertarel in suflet, zic…)? Asa ca fac re batch la cele ce nu imi plac, sa mai fac loc pentru sapunurile castile. Am sapunuri pe dulap, in dulap, intre haine. Ana deseneaza sapunuri (holly shit, I’m messing up my baby girl’s mind…) You get the point.

Ar trebui sa-mi pun un afis mare data viitoare cand ma mai apuca focul creator: calm the f… down!

Pfuu, please wash that mouth! Soap, somebody said soap?!

More soap!

It’s a kind of magic

Ieri am avut o experienta deosebita, ceva din categoria magic, inexplicabil, frumos. A fost aproape fizic.

N-am mai cusut de prin octombrie anul trecut. Mi-am facut o ie pe in roz, cusuta cu matase roz. A iesit tare frumoasa, i-o aratasem mamei cu o seara inainte. Iar ieri, nu stiu ce mi-a venit (ascultam pe audiobook „Women who run with the wolves”), am scos iarasi din sertar panzele pe care mi le-a adus mama. Vreo patru. Le-a adus de la tara, din casa parintilor ei, unde s-a nascut si a crescut. Le stie de cand lumea, a crescut cu ele. Mamaie, mama ei, le pastra facute sul. Sunt vechi, vechi, unul dintre ele este chiar ros de sobolani iar celelealte sunt ingalbenite de vreme. Au pete de timp. Panzele astea sunt ca omul, au pete de batranete. Au fost ale sorei mai mari a bunicii mele, Mamaie. Daica Mica. Eu o stiu de Daica Mica de la Mamaie, desi niciodata n-am cunoscut-o. N-aveam cum. A murit aproape de 20 de ani dintr-un avort facut cu tulpini de nalba (asta o stiu tot din povestile lu’ Mamaie, care nu mi-a zis in viata ei vreo poveste in sensul clasic, cu printi si zane… imi spunea, povestea de fapt- eu o puneam – despre diverse lucruri din trecutul ei si al familiei: cum s-au „luat” ai mei, cum a murit Daica, cum s-a ars pe burta fratele mamei, copil fiind, cum l-a cunoscut pe Tataie, cum a murit Tataie, si multe, multe; astea erau doar preferatele mele). Imi zice mamica ca Mamaie ar fi spus odata ca ar fi fost mai bine daca murea Daica Mare. Ea a trait mult, nu mai stiu cand a murit, era cu zece ani mai mare decat Mamaie, n-o prea avea la inima Mamaie pe Daica Mare. Cand o vedea pe ulita (ea statea la un capat al ulitei si Daica la altul) imi zicea cu naduf: „Vine Daica…”. Daica Mare n-a fost casatorita niciodata, avea casa si curtea de o mare curatenie!

Am scos panzeturile pentru ca vreau sa imi fac o bluza. Nu ie propriu zisa, ci bluza. Materialul este prea fin, prea ros de ani pentru o ie, prea incercat. Nu vreau sa il incarc cu nimic de-al meu. Este un material care trebuie lasat sa isi spuna povestea lui, nu a mea. Este delicat, respira. Ma uitam la el si am vazut ca se poate trage fir cu fir, se poate desira. Un fir gros, ca de canepa. Am scos unul si am inceput sa cos un tiv cu gaurele pe unul dintre materiale. Este frumos, este ireal de frumos, este ceva ce n-am mai trait de cand cos. Sa cos cu fir din material materialul in sine. E ca un corp, ca un intreg, o entitate vie. N-are nimic strain ei. Este o panza vie care s-a hotarat ca dupa 90 de ani (mamaie s-a nascut in 1913, deci undeva pe la 1925 a fost tesuta panza asta) sa ajunga la mine si sa-si continue drumul. E… magie. Ieri am simtit ca sunt parte din ceva mult mai mare decat mine. Desi realizez ca sunt o simpla unealta in povestea panzelor astora. Asta le-a fost destinul. Magia, sentimentul asta de ceva mai presus de mine, m-a facut pe moment sa ma simt ca un Creator, cand de fapt povestea lor a fost scrisa acum un secol. Eu sunt doar atinsa de povestea lor, recunoscatoare ca sunt pare din ea.

Clarissa Pinkola Estes

„Having a lover/friend who regards you as a living growing criatura, being, just as much as the tree from the ground, or a ficus in the house, or a rose garden out in the side yard… having a lover and friends who look at you as a true living breathing entity, one that is human but made of very fine and moist and magical things as well… a lover and friends who support the ciatura in you… these are the people you are looking for. They will be the friends of your soul for life. Mindful choosing of friends and lovers, not to mention teachers, is critical to remaining conscious, remaining intuitive, remaining in charge of the fiery light that sees and knows.”

„The way to maintain one’s connection to the wild is to ask yourself what it is that you want. This is the sorting of the seed from the dirt. One of the most important discriminations we can make in this matter is the difference between things that beckon to us and things that call from our souls.
Nowhere can this be seen more clearly than in the choice of mates and lovers. A lover cannot be chosen a la smorgasbord. A lover has to be chosen from soul-craving. To choose just because something mouthwatering stands before you will never satisfy the hunger of the soul-self. And that is what the intuition is for; it is the direct messenger of the soul.”

„There is a time in our lives, usually in mid-life, when a woman has to make a decision – possibly the most important psychic decision of her future life – and that is, whether to be bitter or not. Women often come to this in their late thirties or early forties. They are at the point where they are full up to their ears with everything and they’ve „had it” and „the last straw has broken the camel’s back” and they’re „pissed off and pooped out.” Their dreams of their twenties may be lying in a crumple. There may be broken hearts, broken marriages, broken promises.”

„The doors to the world of the wild Self are few but precious. If you have a deep scar, that is a door, if you have an old, old story, that is a door. If you love the sky and the water so much you almost cannot bear it, that is a door. If you yearn for a deeper life, a full life, a sane life, that is a door.”

„Go out in the woods, go out. If you don’t go out in the woods nothing will ever happen and your life will never begin.”

„If you have yet to be called an incorrigable, defiant woman,
don’t worry, there is still time”

“How does one know if she has forgiven? You tend to feel sorrow over the circumstance instead of rage, you tend to feel sorry for the person rather than angry with him. You tend to have nothing left to say about it all.”

“Forgiveness is an act of creation. You can choose from many ways to do it. You can forgive for now, forgive till then, forgive till the next time, forgive but give no more chances it’s a whole new game if there is another incident. You can give one more chance, give several more chances, give many chances, give chances only if. You can forgive part, all, or half of the offense. You can devise a blanket of forgiveness. You decide”

“One of the most calming and powerful actions you can do to intervene in a stormy world is to stand up and show your soul. Struggling souls catch light from other souls who are fully lit and willing to show it.”

“I’ve seen women insist on cleaning everything in the house before they could sit down to write… and you know it’s a funny thing about housecleaning… it never comes to an end. Perfect way to stop a woman. A woman must be careful to not allow over-responsibility (or over-respectabilty) to steal her necessary creative rests, riffs, and raptures. She simply must put her foot down and say no to half of what she believes she „should” be doing. Art is not meant to be created in stolen moments only.”

“When the wildish woman has an idea, the friend or lover will never say, „Well, I don’t know . . . sounds really dumb [grandiose, undoable, expensive, etc.] to me.” A right friend will never say that. They might say instead . . . „I don’t know if I understand. Tell me how you see it. Tell me how it will work.”

When old and grey

Când voi fi bătrână cu părul alb îmi voi printa blogul ăsta și-l voi lua să cu mine în croaziera aia în jurul lumii. Să-mi țină de urât în zilele în care suntem pe mare. Să râd cu hohote care să atragă privirile curioase ale vecinilor de șezlong sau să-mi șterg pe furiș câte o lacrimă care se încăpățânează să rămână între ridurile ochilor bătrâni, zgârciți, de-un albastru verzui spălăcit de timp. Va avea coperți frumoase, vintage – un colaj cu fotografiile celor dragi de-a lungul timpului și va fi printat pe hârtie maro, ecologică, strâns la mijloc cu sfoară. Voi scrie notițe pe margine și va avea și pagini goale pe care le voi umple cu schițe în creion, rețete de săpun sau modele de ii.

Va mirosi a mare, soare, ploi calde tropicale și poate-un strop delicat de miros de săpun proaspăt făcut de niște mâini bătrâne ce au urmărit cu degete uscate o rețetă de săpun din tinerețe .. un miros delicat și blând despre care oamenii dragi mie îmi vor spune că „miroase a tine”.

image

De prin China

Once in a blue moon trecem granița în China. Am trece mai des, dacă am avea cu cine lăsa copiii.
Azi e blue moon. 😆

Suntem în Shenzhen de vreo câteva ore. O adevărată escapadă pentru noi, care bobinăm în jurul copiilor de dimineața până seara. Shopping, plimbări și mese delicioase.

S-a schimbat extraordinar de mult Shenzhenul în ultimii ani. Prima dată l-am văzut în 2005. Ca o paranteză, nu-mi vine să cred că anul ăsta facem zece ani de când suntem în China. Chiar vorbeam azi de dimineață cu Sorin cât de mult ne-a modelat, fără să ne dăm seama, statul și traiul în China. It shaped us in the fine individuals that we are now.🙂

Anyway, back to China and Shenzhen, constat că au evoluat micuții chinezi. Mult de tot. În primul rând sunt mai bine îmbrăcați (înainte vreme cum treceai granița spre Hong Kong, cum simțeai și vedeai, în primul rând, diferența dintre Mainland și HK), apoi i-am gasit mai obișnuiți cu figurile exotice ale expatilor, parcă nu se mai zgaiesc așa de mult la tine ca înainte. Sau or fi început să ni se modifice ochii, mai bine zis forma lor, cum zicea Lilo odată?

Suntem în Shekou, zonă care e plină  ochi cu baruri, restaurante și malluri care au principal target de clientelă expatii.

We’re blending in.

image

image

PS: China e un fel gaură neagră. Nu merge google, you tube, de facebook nici nu mai zic… țară comunistă, dară. Mă mir că merge WordPressul, o mare surpriză pentru mine.

This is the life

E dimineata devreme. Copiii sunt langa mine. Le aud respiratia domoala. Ana respira deja mai usor. Bombele cu bicarbonat de sodiu, ulei esential de camfor, menta si rosmarin au dat roade. Si siropul de tuse. Si bioseptul. Mda. Pe de alta parte, sa fiu fericita ca nu racesc niciodata rau. Muci si tuse. Rar de tot febra (o data, de doua ori pe an). A luat si Alex tusea. Dar o forma mai usoara, bag de seama. Inca respira usor, linistit.

Se fataie, e semn ca se trezesc in curand. Alex doarme calare pe Ana. Nu se lasa pana nu simte pe cineva langa el, pe care sa-l inlantuie cu picioarele, cu mainile, se baga cu toata fiinta lui in sufletul Anei. De doua, trei ori pe noapte il iau usor si-l trag spre mine. Aproape o sufoca pe Ana. De alte doua ori pe noapte Ana se ridica si vine aproape de mine si de Alex (Alex doarme la mijloc, dar nu e regula). E un ritm linistit, cunoscut, in tot dansul asta al nostru nocturn. Atat de familiar mie. Mi-a fost dor de ei. Saptamana trecuta am dormit singura.

Se trezesc, parca in aceasi timp. Ana se ridica prima. Vrea sa iesim afara. Alex e treaz inaintea Anei cred, dar nu realizeaza. Numai cand o aude pe Ana se ridica si el. Bineintelesc ca el nu vrea afara. El vrea sa se mai cuibareasca un pic langa mama. Urla din toti rarunchii cand ii zic, dupa zece minute, ca trebuie sa iesim, daca nu mai dormim (Ana incepe deja sa caraie). Ii spun ca stau cu el doar daca mai doarme. Strange puternic din gene pentru trei secunde. Doarme…

Ne ridicam, intr-un final. Cu promisiunea suptului de rigoare. Ok, fine! Ne miscam. E ca o desfasurare de trupe iesitul din dormitor, dimineata. Ne aliniem, Ana in fruntea plutonului, apoi Alex, intr-un final ies, in pas vioi (bwahahaha, right…) si eu.

Dupa ce se cearta zece minute pe pasarea pe bat pe care am cumparat-o de la flower market, cand am fost la interviu, vinerea trecuta, cu Ana, lucrurile se aseaza. Ana ii da pasarea, ca vrea ipadul (ceea ce e ciudat, Ana nu mai cere ipad de un an ori so), moment in care Alex renunta la pasare, vrea ipadul. O fi fost o strategie de-a Anei? Nah, too subtle.

E liniste. Finally! Ana scrie cu carioca pe gresia din bucatarie, care de un an s-a tranformat in writing board. Are apucaturi scolare, clar! Scrie din proprie initiativa numele ei, al lui Alex, al lui Buni, al meu. Probabil ca stie tot alfabetul. Habar n-am. O simt pregatita pentru the big school.

Alex se uita la tutorialele de pe youtube cu aceeasi atentie si sete cu care ma uit si eu la aceleasi tutoriale, dar de soap making. Cand ma uit la el ma vad pe mine. Aceeasi concentrare, aceeasi rabdare sa priveasca again and again modelatul plastilinei. Sau ce face nu stiu ce jucarie.

BuNelu transeaza peste, Bunica intinde rufe, daddy se bucura de liniste.

This is the life🙂

PS: ieri cineva mi-a zis ca mama mea este frumoasa. O femeie mi-a zis asta. M-am fastacit pe moment. Apoi am zambit si i-am multumit. Este. Este o femeie frumoasa mamica.🙂

Mad dog

Incerc sa stau departe de parenting arena. Indiferent de ce fac, sunt acolo. Prin subscribes, prin prietene mamici, prin… whatever. Vad, aud, simt. Sigur, este exact ce-mi trebuie pentru a defula. Pot asa de usor sa ma descarc pe un subiect usor, asa de usor, de parenting. But what’s the point? WTF?! Just CHILL!!!

This IS stupid. So stupid. Sunt oarecum pissed off. Rationalizez ca n-am motiv. But then again, I do feel it! Inca o data constat, sec, ca limba engleza imi ofera mijloacele, the means to what I need.

Imi vine in minte „Mad dog”. Episodul intai, l-am vazut aseara. Fascinant.

Actiunea se petrece in Belize. Google it.

Despre sport si copii

Iar imi vine sa-l numesc beep beep boop. Pe asta micu’. Pe post. Ca-i despre tot si nimic. As always.😀

Cum spuneam, am logoree. Am avut o sesiune excelenta de box. Mi s-a spus ca am slabit. Well, venind de la o femeie, asta da compliment. Ca de obicei, eu nu stiu sa sun doar: „Da? Multumesc”. Nuuuu. Eu sunt: „Aaaa, sunt pantalonii de vina” (am unii noi, eu care n-am avut ever yoga pants, acum am doua perechi😀, si da, chestiile astea sunt facute cu cap, sa-ti tina totate cele impreuna, compacte, rotunde, sa te faca sa dai bine). Nu m-am mai cantarit de prin aprilie anul trecut. De ce sa ma prostdispun?

Sunt anititalent la sport. Pentru mine sportul trebuie sa fie fun, altfel, thanks, but no thanks! Ca de exemplu mersul cu scooterul pe munte, sau boxul, sau, cand eram mica, gimnastica. Nu mai urasc alergatul de cand sar ca mingea in loc sa alerg (bouncing, cum zice Kate), dar nici n-o sa ma vezi vreodata ca merg la alergat. Poate doar daca ma astepti la finish line cu o bere rece, de malt.

You get the picture. Nu sunt vreo sportiva si nici nu-mi doresc, de altfel. Vreau doar sa ma simt bine cu mine. Am fost si sunt ronunjoara. But I’m quite fine with it (ei, sunt in toane bune, intreaba-ma cand nu mi se aliniaza planetele si raspunsul e total diferit). Nu imi vine sa cred cat timp si cata energie am pierdut obsedand pe tema greutatii cand eram tanara. Mai tanara.

Doamne ajuta ca Ana e firava. Genul de copil si mai apoi femeie care n-o sa aiba probleme cu greutatea ever. E mignona, o bijuterie. Imi aduce atat de mult aminte de bunica din partea mamei. O mana de om, dar atat de puternica!
Zic doamne ajuta pentru ca nu stiu daca as sti sa gestionez probleme gen cure de slabire, desi cu siguranta as sti sa citesc usor semnele unei dereglari, acolo.

Ce mi se pare ciudat, uite ca sar de la una la alta, este ca eu nu ma vad in Ana. Nici in Alex, de fapt. Poate in Alex putin. Ma refer la trasaturile fizice. Nu vad ca avem aceleasi trasaturi. Toata lumea ne zice ca Ana imi seamana mult mie iar Alex lui Sorin. Mie nu mi se pare deloc ca semanam. Mi se pare un mix mult mai reusit decat suntem noi, ca indivizi. Again, ma refer la trasaturile fizice. Nu ca noi am fi nereusiti (doamne fereste, hai ca ne-au murit laudatorii!). Vad trasaturi de-ale lui Sorin, dar nu vad de-ale mele.

Sunt ca un indragosit. Intr-o continua stare de admiratie pentru ei. Poate de aia.🙂

Sa-nceapa circul, zic. E timpul sa-i i-au de la school bus.

Watch how the „in awe” state vanishes in 2 minutes…😀

Beeb beeb boop again!

Right…
N-am mai scris pe blog de-o veșnicie. Mi-e lene. Apoi n-am prea multe de spus. Realizez de dimineață (cam devreme, 5.30… say whaaat?!) că pot sumariza într-o frază viața mea din ultimii 5 ani. Sau într-un cuvânt. Ok, mai multe. Pick your favorite. Mamă eroină. Alăptăreasă. Grădinăreasă. Cusătoreasă. Călătoare  (stai, ar fi trebuit să încep cu asta). Săpunăreasă.
Înainte de asta mă definea un cuvânt. Hai, poate două.

În altă ordine de idei, mi-a rămas în cap faza din ultimul episod din The Good Wife. I like John. 😆 Și tensiunea dintre ei. Abia aștept să văd ce va să fie. It just happened.

Mâine dimineață am box. Am gasit o super imagine. Note to self: I should change my profile picture.

image

De dimineață am tăiat săpunul. O minunăție. Untură, seu de vită (din măduvă, o luasem pentru copii, dar avea un gust foarte puternic. Nu ne-am putut atinge de ea. Și când puneam un pic în mâncare se simțea), ulei de măsline, de avocado si de cocos. Miroase a portocale si a stafide. Planta aia cu F pe care eu nu stiu niciodata sa o scriu. Ii dau google. Frankincense. Asa ii zice.

Eu îmi fac rețetele singură. Am găsit un calculator de leșie bun si doar aleg ce uleiuri vreau sa folosesc. Imi calculeaza lesia si apa. Ca orice calculator normal. Obviously că, deși le am notate, probabil că n-or să-mi iese ever două loturi la fel.  Oh, well…
De fiecare dată zic că ăsta e cel mai bun săpun ce l-am facut pana acum. Asta e frumușel foc. Am pus chlorela în partea de sus, de aia e verde. Sunt creativă foc. Am zdrobit pastilele cu lingurița. Am chlorela asta de un an, bine că m-am apucat de făcut săpunuri. Ca si uleiul de menta capsule sau primrose oil. Asta din urma il folosesc in crema de ochi antirid.
image

image

Am avut o zi ciudatica, as zice. Toate serialele noi pe care le-am vazut azi, ciudatele si ele. Se vede ca sunt ai mei la mine. Am timp sa ma plictisesc. Inainte ma inghesuiam sa condensez cat mai multe chestii in cele trei ore cat sunt copiii la gradinita. Acum sunt tot o lene. Ma rog. Azi. Ieri am facut… sapun.😀 Dupa ce fac sapun fac si poze (asta in limbaj de sapunereasa se cheama sporn.. get it?😉 ). Mi-e drag de ele de nu mai pot.

Constat ca-s tot o lene si o logoree zilele astea. Si, ca, de fapt, n-am nimic de spus.

Vrea careva busuioc si patrunjel? Ca a inceput sa imi creasca salata si nu mai bem apa in ritmul in care cresc plantele (folosesc sticle de plastic pe post de suport de flori).

Uite ca azi mi-am amintit de my all time favorite. George Carlin.

„I’m a modern woman, a woman for the millennium. Digital and smoke free. A diversified multicultural post modern deconstructionist. Politically, anatomically, and ecologically incorrect. I’ve been up linked and downloaded, I’ve been inputed and outsourced. I know the upside of downsizing, I know downside of upgrading. I’m a high tech lowlife, a state of the art bi coastal multitasker and I can give you a gigabyte in a nanosecond. I’m new wave, but I’m old school. And my inner child is outward bound. I’m a hot wired heat seeking warm hearted cool customer. I’m voice activated and biodegradable. I interface with my database, my database is in cyberspace, so I’m interactive, I’m hyperactive and from time to time I’m radioactive. Behind the eight ball and ahead of the curve, riding the wave, dodging the bullet and pushing the envelope. I’m on point, on task, on message and off drugs. I got no need for coke and speed, I’ve got no urge to binge and purge. I’m in the moment, on the edge over the top but under the radar. A high concept, low profile, medium range ballistic missionary. A street wise smart bomb. A top gun bottom feeder. I wear power ties, I tell power lies, I take power naps, I run victory laps. I’m a totally outgoing bigfoot slam dunk rainmaker with a proactive outreach. A raging workaholic, a working rageaholic. Out of rehab and in denial. I’ve got a personal trainer, a personal shopper, a personal assistant and a personal agenda. You can’t shut me up, you can’t dumb me down because I’m tireless and I’m wireless. I’m an alpha male on beta blockers. I’m a nonbeliever and an overachiever. Laid back but fashion forward. Upfront, down home, low rent and high maintenance. Supersized, long lasting, high definition, fast acting, oven ready and built to last. I’m a hands on, foot loose, knee jerk head case. Prematurely post traumatic and I have a love child that sends me hate mail. But I’m feeling, I’m caring, I’m healing, I’m sharing.”