La Gabi pe blog am citit zilele trecute un post frumos, despre lucrurile de care este recunoscătoare. Mi-a plăcut ideea și faptul că sunt convinsă că efortul conștient de a aprecia lucrurile bune din viața noastră și a aduce odă recunoștinței, dacă vreți, are un efect terapeutic, m-a convins să scriu despre asta.

Mă tot gândesc, când și când, de atunci, la lucrurile, oamenii, întâmplările pentru care sunt recunoascătoare. Toretic ar trebui să mă limitez la zece. Practic o să scriu așa, random, și mă voi opri cel mai probabil când se trezește Ana (că da, iaca, e ora 8 și Ana, minune mare, doarme încă… uite, aș putea începe lista celor zece cu lucrul ăsta: sunt recunoscătoare Anei că sleep in azi de dimineață, că uite, apuc și eu să scriu sau măcar încerc, despre lucruri frumoase).

Eu sunt credincioasă (genul care crede că Dumnezeu își are lăcașul în sufletele oamenilor, și nu neapărat la biserică) așa că scriu postul ăsta având în permanență the thought on the back of my head: mulțumesc, Doamne, pentru tot ceea ce îmi dai, cu bune, cu rele.
That being said, sunt recunoscătoare:


1. părinților mei pentru educația pe care mi-au dat-o. Și au făcut asta fără prea mare efort. Cel puțin eu așa am văzut și simțit. Uitându-mă acum la ei, cu alți ochi, cei de părinte, mi se pare că stilul lor de parenting a fost unul atât de detașat, totul părea să fie atât de ușor în ceea ce ne privea pe noi, copiii… Îmi doresc să fiu cel puțin un părinte atât de reușit pentru copiii mei cum au fost ai mei pentru mine.

2. lui Sorin pentru iubirea necondiționată ce mi-a arătat-o de-a lungul timpului. Încă de la începuturile relației noastre. Este genul de iubire cum rar găsești, acea iubire la care te intorci și îți pui capul, când ești obosit și nu numai, pe număru-i.
Iubire caldă, care te învăluie permanent cu prezența-i discretă, dar fermă, ca un parfum cald, al pielii, într-o dimineața de vară târzie.
Lui Sorin – soțul și lui Sorin – tatăl copiilor mei.

3. mamei mele, de la care am moștenit sensibilitatea și latura asta mai soft a mea, care m-a învățat ce înseamnă bunul simț și mi-a dezvoltat gustul pentru frumos și pentru alb, sub toate formele lui: puritate, curățenie, eleganță. To name a few!

4. sorei mele de la care am învățat ce înseamnă să ai o cultură bogată și căreia îi datorez ambiția cu care am vrut tot timpul să știu mai multe, și mai multe! Care prin puterea exemplului personal mi-a deschis gustul pentru lectură și pentru competiția sănătoasă. Nu voi putea să știu ever atâtea câte știe ea, dar tot timpul mi-am dorit să citesc cel puțin la fel de multe ca ea.

5. tatălui meu pentru că a avut mereu încredere în ceea ce pot, în capacitățile mele intelectuale. Pentru că de fiecare dată nu contenea să se minuneze cât de mult mă duce capul (deși am avut probleme serioase în a înțelege geometria, de exemplu…și nu numai :D). Pentru că a petrecut ore întregi să facem împreună problemele alea cu steluță din culegerile de matematică, pentru care mă lăuda Ciocan, profesorul de mate!

6. ambiției mele și spiritului puternic autodidact și competititv dezvoltate în școala, care m-au ajutat în carieră și mi-au deschis porți nebănuite. Și tot aici vreau spun că sunt recunoscătoare mentorului meu și oamenilor valoroși ce i-am întâlnit în cariera mea și care au avut încredere în mine, pe care spre să nu îi fi dezamăgit, pe parcursul timpului.
Așa încât acum, la 35 de ani, să mă pot bucura de o pauză binemeritată, în care să fiu alături de copiii mei când au cea mai mare nevoie de mine, la început de drum.

7. Anei, că m-a făcut a better person, o mamă responsabilă si mult mai zen. De la Ana învăț în continuare, o descopăr și ma desopăr.

8. lui Dumnezeu, încă o dată, pentru bebele din burtică și pentru Ana, că mi-a dat fără mari eforturi bucuria aceasta imensă, de a fi mamă, pentru care știu că sunt oameni ce s-au chinuit ani de zile pentru asta! Și pentru că mă ține sănătoasă să mă pot bucura de toate.

9. – tehnologiei și progresului în general, pentru că mă pot auzi și vedea, de exemplu, la un click distanță, cu părinții mei sau că pot vorbi cu Sorin când este plecat la capătul celălalt al lumii.

Variațiuni pe aceeași temă, le sunt recunoscătoare celor ce au inventat:
– netul pentru că mă pot informa atât de ușor (deși trebuie să înveți să cerni informația din prea mult zgomot…)
– avioanele care mă duc în câteva ore (și ceva mai săracă, după :D) în orice parte a lumii. V-ați gândit vreodată cum era să trăim în alte vremuri, în care te deplasai cu barca sau călătoritul dintr-o parte în alta îți lua zile și chiar luni? Aștept totuși să se inventeze teleportarea și să apuc și eu să mă bucur de ea.😀
– muzica și filmul, pentru starea de bine ce îmi poate aduce un film bun, o muzică de calitate.
– si cinematograful, da, da, să nu uit cinematograful, de care sper să apuc să mă mai bucur în curând…😀

Gata, imediat se trezește Banana!

Dacă nu-i cu supărare,  mi-aș dori să aflu de la Dana, CeciliaLiliana, Mely și Claudia odele recunoștinței lor.

Cu drag,
Mama lu’ Ana

PS: data viitoate vreau să îmi fac un wish list, o listă cu dorințe, că și asta mă bântuie de la o vreme…
Sunt profundă zilele astea, bag de seama!😀

Posted in eu

5 gânduri despre “Postul cu recunoștința

  1. Frumos, frumos, frumos. Fii atenta, eu am scris deja ieri postarea, o sa apara insa maine, prietenii stiu de ce!🙂 Sa citesti, sa vezi, cat ne-am potrivit noi doua!!! :)Pup mult.

  2. Chiar mă gândeam la tine, Alina, că abia aștept postul tău despre recunoștință. Hehe, da, da, știu de ce apare abia mâine, ce fain te-ai gândit! Super, super!Pupici mari!🙂

  3. ce frumoasa e lista ta. ca la mai fiecare postare, ma induiosez de anumite chestii si ma pufneste rasul la altele. le imbini perfect, momentele astea de haz cu cele duioase.

  4. Si eu sunt recunoscatoare familiei tale pentru ceea ce esti, si Anei ca a ales sa se nasca in septembrie 2009. Astfel, am avut norocul sa te intalnesc si sa invat multe.🙂

  5. Uf Nela..grea tema de casa imi dai. Sper sa ma achit de ea cat de curand.In alta ordine de idei…la fel ca si Raluk gandesc si eu…chapeau familiei tale ca te-a educat asa bine…si chapeau Anei ca a ales sa se nasca in septmebrie ca sa ajung sa te "cunosc" virtual si sa imi faci zilele mai bune cu optimismul si felul tau de a fi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s