V-am zis c-am luat o pulpă de miel, din Noua Zeenlandă, unde mieii zburdă liber pe pășuni și mănâncă iarbă și lapte de la mama lor. Cea mai bună carne la noi este cea din import din Australia și Noua Zeenlandă (bine, dacă văd vreodată zburdând miei prin Hong Kong îmi revizuiesc opinia, că zău că vreau să susțin fermele locale).
Tot ce e importat din NZ și / sau Australia e mai gustos, carnea mai fragedă (nu zic de vită, one of THE BEST I’ve ever had). Pe cuvânt că nu plec din Asia până nu vizitez Australia (și o văd pe Alina), am zis!

Așa, înapoi la mielul nostru și pulpa lui: când am luat-o mă tot gândesc cum să o fac (deep thoughts, I know :D).

Mai întâi am porționat-o (nu încăpea ditamai pulpa în congelator). Dintr-o pulpă de vreo 2,5kg mi-au iesit 3 pungi de carne (una tăiată mărunțel, așa, cu carnea de pe lângă os) și una cu osul (am reușit să-l tai în două cu cuțitul, pe os :D), din care voi face o ciorbă trăsnet.

Azi (LE: ieri, că am scris postul ieri) am făcut experimente cu carnea tăiată bucățele mici.
Am marinat-o într-un amestec similar cu sosul teriyaki (am pus doar thyme – cimbrișor – în plus și n-am pus ghimbir, Sorin nu e mare fan ) și am lăsat-o să șadă peste noapte. Am tot căutat o rețetă rapidă și bună până m-am pierdut în ele (toate erau super faine, drept e). Chiar azi de dimineață am primit una pe mail de la Cris Kresser, my dearest, ale cărui podcasturi despre nutriție le ascult când o pun pe Ana la somn (mă rog, le ascultam, că mai nou, de când cu grădinița, o pune Sorin și eu sunt tot un plâns… :D).

Cum am vrut, ca țiganul doamnei Deleanu din La Medeleni, și-o țuică, și-un răchiu am făcut și chiftele pentru gustărica Anei de la grădiniță și ceva pentru prânzul nostru.
Pentru chifteluțe am dat două bucățele de carne prin mixer și asta a fost tot, le-am călit ușor în untură și câteva cuburi de supă de oase congelată. Au ieșit bune, păcat că Ana n-a prestat.

Pentru sosul de la prânz am călit restul bucăților de miel în sosul de la chiftelele Anei, am pus și marinata, un cartof tăiat cuburi și o cutie de lapte de cocos. Am fiert la foc mediu (mi-ar fi plăcut slow cooking, dar eram în întârziere, venea Ana) până a mai scăzut sosul (carnea s-a făcut repede). L-am servit cu orez fiert simplu.
De data asta a prestat și Ana.

Un fel de curry de miel fără curry, dacă vreți. :))
Enjoy!

Marinata
Curry fără curry😀
Pachețelul Anei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s