Ma simt ca ultimul om. Azi am dus-o eu pe Ana la gradinita. Si am lasat-o plangand in poala educatoarei. Pentru un minut, dupa ceas. Dar asta nu conteaza. Conteaza ca m-am uitat in ochii ei si am lasat-o plangand.

M-a cerut pe mine de dimineata pentru ca stie ca eu nu o las pangand. Si uite, azi i-am inselat increderea si am lasat-o plangand. Chiar si in bratele lui Tracy, chiar si un minut. Nu e ok, nu mi se pare ok. Ceva nu e in regula, simt asta.

Am recitit pasajele din Speranta Farca, cele referitoare la momentul in care este copilul pregatit de gradinita si cat este de important sa nu fie traumatizanta toata povestea. Si incerc sa imi explic ce se petrece, de fapt, in capsorul ei, de ce, dupa o luna si jumatate de mers cu drag la gradinita, acum nu ii mai place. S-a dus noutatea? Este vorba de nevoia de regresie? Ce se intampla si cum o pot ajuta sa treaca mai repede peste aceasta faza care dureaza deja de aproape o saptamana. In afara faptului ca toata tranzitia de la spatiul familiar de acasa pana la momentul cand ramane efectiv singura dureaza o ora si sumatate. Fara exagerare. Ne pregatim de pe la 8 (cu spalat, imbracat, facut ghiozdanul), la 8.30 vie busul si la 9 incep inviorarea la scoala. Eu ajung acasa pe la 9.30.

Imi notez si aici ce am recitit din Speranta Farca.

Ea spune ca semnele care arata nepregatirea copilului pentru gradinita sunt:

  • plange mult, varsa;
  • nu interactioneaza cu ceilalti copii sau cu educatoarea:
  • este agresiv cu sine sau cu altii:
  • se imbolnaveste des:
  • reincepe sa faca pipi in pat sau pe el;
  • isi insuseste obiecte ce nu ii apartin.

Daca una sau mai multe dintre aceste manifestari apar la copilul care abia a inceput gradinita, ar putea fi luata in calcul o amanare a frecventarii gradinitei, pentru o mai buna pregatire.

De asemenea, mai poate aparea si situatia unei false pregatiri a copilului pentru gradinita. Este posibil ca un copil sa arate o buna dezvoltare afectiva, o mare capacitatea de a socializa si o dorinta intensa de a merge la gradinita, cu toate astea sa nu fie pregatit sa se descurce singur in colectivitatea. Pentru ca ceea ce conteaza, de fapt, este nivelul de independenta a copilului si capaciatatea lui de a se lipsi de adultul de referinta in relatile sale cu altii.

Referitor la respectarea nevoii de regresie a copilului, ea spune ca in mod obisnuit copilul are un ritm de alternare a nevoii de social cu nevoia de retragere in familie si singuratate. Ca dupa un timp oarecare un copil care abia a intrat la gradinita simte nevoia sa stea acasa. Mai degraba cred ca acesta este cazul Anei, avand in vedere cat de bine ne-a fost o luna si jumatate, la inceput. Apoi, fara voia noastra, au aparut schimbarile majore si cea mai mare dintre acestea este cea cu schimbarea locuintei. Si inteleg ca schimbarea in sine nu este traumatizanta, doar ca venind peste o alta schimbare (cea cu inceperea gradinitei), nu cred ca stie cum sa ii faca fata. Apoi bulibaseala cu autobuzul gradinitei (cand a fost, cand n-a mai fost, firma initiala care a realizat transportul a plecat, au venit altii), s-a facut asa zisul comitet de parinti in care fiecare mamica ducea copiii pe rand la gradinita, cu masina, in fiecare zi alta masina, fete noi de mamici soferite… si uite-asa. Schimbari care numai bine nu i-au facut Anei, din pacate. Cam tot de pe atunci nu a mai vrut sa mearga cu busul dimineata, impreuna cu ceilalti copii, fara Sorin.

Revind la nevoia de regresie a copilului, daca aceasta nevoie reala nu este inteleasa de catre parinti, copilul recurge la motive mai serioase pentru a o satisface (se imbolnaveste cel mai adesea). Boala ii ofera copilului retragerea in mediul familial atunci cand colectivitatea devine prea greu de suportat pentru el. Ana a racit pentru prima data mai serios zilele trecute, chiar ii spuneam lui Sorin ca uite, a inceput gradinita dar in afara catorva muci sporadici, am trecut cu bine peste etapa imbolnavirilor. Se pare ca, totusi, nu e chiar asa. Acum e refacuta aproape complet, dar nu mananca (am impresia ca ii dau ceva masele, pentru ca am vazut ca si baleste si sta cu degetul in gura mai mult ca inainte).

Ceea ce initial am crezut ca e sfarsitul lumii (mid term break), pentru ca se suprapunea cu perioada in care Sorin este plecat in delegatie, acum mi se pare a fi un blessing in disguise.

In momentul asta mi-e tare greu sa nu iau decizia de retragere a Anei de la gradinita. De aceea ma ajuta sa scriu pe hartie si de ce am dat-o pe Ana la gradinita. Pentru ca beneficiile sut reale in cazul Anei, trebuie sa reconosc. A inceput sa vorbeasca (chiar si daca numai in englezeste) si e din ce in ce mai deschisa in relatii cu ceilalti copii la locul de joaca.

Familia este, prin excelenta, un mediu afectiv si de aceea nu poate pregati copilul pentru intrarea in lume, pentru neutralitatea sociala ce presupune egalitatea tuturor in fata normelor si regulilor. Reguli care nu sunt facute sa ii convere cuiva autoritate, ci pentru a ne proteja, pentru a ne crea un mediu de siguranta, respect si bunaintelegere.

E important sa fie pregatit copilul de gradinita, are nevoie de o anumita dezvoltare psiho-afectiva altfel intrarea sa la gradintia poate fi prematura si de aceea traumatica deoarece copilul se poate simti confruntat cu solicitari carora nu le poate face fata si care nu-i aduc nici un beneficiu.

Daca este pregatit, gradintia favorizeaza in copil:

  • dezvoltarea spiritului social, de aparteneta la grup;
  • stima de sine;
  • independenta;
  • capacitatea de intelegere a celorlalti;
  • interesul pentru dezvoltare si comunicare;
  • parasirea pozitiei egocentrice ce o are in familie.

La postul asta scriu de vreo cateva zile, cred ca de luni.
Intre timp am luat decizia ca Ana sa stea acasa si saptamana asta. Saptamana viitoare e vacanta.

3 gânduri despre “Gradinita – suntem pregatiti sau nu?

  1. Parerea mea de educatoare si de mama care lucreaza si cu copiii altora si cu ai ei, e ca ptr o perioada e ok s-o ti pe Ana acasa. mai ales ca la voi s-au aglomerat toate; si plecarea tatalui, si mutarea, si schimbarile cu gradinita.. si regresia absolut normala in unele domenii…
    Eu cred ca ea simte o lipsa de siguranta in perioada asta si atunci fiinta ei isi gaseste odihna, confortul, securitatea, valoarea, doar in prezenta ta. E normal.
    Da’ probabil ca printr-un joc de rol ai sa descoperi mai multe. poate asa se va dezvalui.
    Incearca impreuna cu ea sa va jucati de-a viata voastra.

    1. Da, multumesc frumos, Sakura, ma ajuta asta. Se pare ca totusi plecarea tatalui si faptul ca ma streseaza lucrul acesta pe mine cel mai tare a avut o influenta mare asupra Anei. A inceput ieri sa ma intrebe, iarasi, de gradinita. Daca o intreb daca vrea la gradinita, rade si imi zice, inca, nu. Sa vedem cum se prezinta situatia peste inca o saptamana, care o sa o stea acasa din nou, pentru ca e vacanta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s