Iti dai seama cat de fragili sunt copilutii cand se imbolnavesc. Daca ai doi, o fac in acelasi timp. Daca esti norocoasa, cu intensitati diferite ale bolii. Sa poti sa stai mai mult cu cel ce are nevoia cea mai acuta de tine. De regula nevoiasul e Alex (ca-i mai mic, deh, inca nu stie toti virusii pe numele mic). De data asta e Ana. Ca ea n-are lapte de mama si n-a tinut nimic in stomac de 24 de ore.

Slalom intre dormitoare, somn caineste, cu urechile ciulite cand la unul, cand la altul. Sters de voma, schimbat lenjerii si mangaiat prunci. Cot la cot cu jumatatea. Care mai si munceste a doua zi.
Chiar ma gandeam azi noapte ca in momentele astea realizez cat sunt de norocoasa ca stau acasa cu ei. Ca pot sa le iau temperatura cu buzele si sa alint trupusoare firave, care nu pot vorbi de greata. Ca puteam fi la corporatie, sa vanez inventare si revenues. Ca o pot ruga pe A. sa gateasca ceva pentru pranz, ca eu sa pot sa stau langa Ana, strajer de incredere al somnului ei firav, insa vindecator. Counting my blessings. Just counting my blessings.

Supa de oase cu gelatina (it pays off ca am fiert ieri minim 6 ore, pe caldurile astea, la aripioarele de gaina free range ce m-au costat o mana si-un picior si la carcasa de pui alergator, bio), ceai de ghimbir cu miere. Si odihna. Mult, mult somn. The good, old fashion, soothing remedies.

LE: si o tura buna de apa si soare. Our second home, the pool.
Micii sunt mult mi bine, ma felicit ca i-am scos la bazin!

2 gânduri despre “Counting my blessings

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s