Neaparat sa consemnez evenimentul, pentru posteritate!

M-am intalnit cu Angelina Jolie azi, oameni buni! Da, da, eu! Care erau sansele ca eu sa ma nimeresc in aceeasi zi, la aceeasi ora (la 12 la pranz, stiu pentru ca eram cu ochii pe ceas ca pe butelie sa nu pierd deschiderea localului meu favorit, la vietnamezi, in Harbor City Mall, unde venisem sa iau pranzul cu Ana) pe acelasi loc cu o vedeta? Eh, eh?

La Nha Trang sa mergeti neaparat daca ajungeti prin Hong Kong. Este unul dintre restaurantele (un lant de restaurante, de fapt) cu mancare cu specific vietnamez care este cotat cu 5 stele Mychelin. AICI mai multe despre ce inseamna asta. Inseamna mancare adevarata. Preturile sunt pentru toate buzunarele, depinde ce iti comanzi, of course.

Anyway, revenind. Ne ducem des la Nha Trang si acolo este tot timpul aglomerat. Mergem imediat ce se deschide, pentru a evita timpul de asteptare. Mai ales ca mergem cu cate unul dintre copii sau chiar cu amandoi.
Azi am mers doar eu cu Ana (intre noi, fetele, sa ne cinstim, ca tot am aniversat ziua noastra de nasterre zilele trecute iar azi a fost liber, este Moon Festival sau Mid Autumn Festival in Hong Kong, toata lumea e libera, inclusiv gradinitele si scolile sunt inchise. Asa ca am scos-o pe Ana la un treat regeste. Ei ii plac mult noodles de acolo, crackers si young coconut (nuca asta de cocos e dementiala, bei asa, sucul din nuca, cum il face mama natura si apoi mananci miezul). Eu mi-am comandat in plus vita in foi de piper cu pickles (stiu vietnamezii astia sa manance, frate!). Un festin, ce sa mai!

Asa, sa revin la Angelina. Am ajuns la mall pe la 11.30. Vizavi de restaurant este un loc amenajat cu jocuri electronice pentru copii. De regula ma feresc sa o duc pe Ana acolo, datorita stimulilor sonori (parca intri in Vegas cand intri acolo) si vizuali (multe bling blinguri) foarte mari. Ajungand mai devreme, pe la 11.30, aveam de omorat o jumatate de ora. Am zis, bine, hai. A butonat Anuska pe la aparate de numa’, apoi a descoperit avioanele si masinutele de jucarie, acelea cu monezi, sunt si pe la noi prin Carrefour. Am stat mai mult de o jumatate de ora numai acolo. Cu greu am desprins-o, ne indreptam spre usa (eu cu ea in brate), Ana era deja in crescendo spre o criza de plans in toata regula. Eu incercand sa o linistesc, ca mai venim si dupa ce mancam, si uite asa…

Asta e contextul in care am trecut pe langa Angelina Jolie. Am vazut-o, mi s-au miscat putin rotitele in troaca (eu ma concentrez greu cand plange vreunul dintre copii), m-am intors, m-am mai uitat inca o data! Mi-am zis ca nu se poate, nu e ea. Unde e Brad Pitt? Jur ca la asta m-am gandit. :))
M-am uitat mai bine, era o femeie frumoasa, normala, cu ochelari de soare (desi eram in interior.. oh well, asa-s vedetele), blonda, de inaltime medie (mi s-a parut chiar mai scunda decat mine, desi nu cred ca e, e doar faptul ca ma asteptam eu sa fie mult mai inalta), isi tinea copiii de mana. Era cu doi dintre el, cred ca cei naturali, blonzi, un baiatel si o fetita. Imbracata intr-o rochie gen maieu, lunga, pana la pulpe, aurie (sau un crem mai sclipicios) care dadea bine pe ea. Avea clasa, tinuta (cum zice maica-mea). Era cu un barbat care mai degraba parea un prieten, (de-asta m-a si gandit ca nu poate fi ea, e o famile normala, pur si simplu) si o chinezoaica. Care mi-a zambit, cand m-a vazut ca ma intorc dupa ce au trecut si s-a intors si ea. Mi-a zambit frumos, deschis, parca sa-mi zica „Da, ea e”. Am iesit si asta a fost tot. Nu tu bodigarzi, nu tu agitatie, nimic! Ca un om normal, ca mine si ca tine. E, de fapt, ultimul loc in care m-as fi putut gandi ca pot intalni vreo vedeta. Chinezii cred ca nici nu o stiu, anyway!

Am mers mai departe.
Am reinceput discutia (negocierile, de fapt), cu Ana si ne-am vazut de pranz.

Ajunsa acasa am vazut stirea intr-un ziar local cum ca AJ e in vacanta in Hong Kong!
Pfuai, si daca o ascultam pe Ana si mai stateam un pic la avion, cum vroia ea, poate stateam la un chit chat cu Mrs Pitt! Asa-mi trebuie!

Duminica se asteapta taifun mare la noi. Uuuu, excitement!

Sper sa apuc sa va povestesc si cum am facut eu pentru prima oara in viata mea de gospodina un tort in forma de… dragon!

4 gânduri despre “What were the odds? Eu si Angelina Jolie

  1. Scrisesem un comentariu lung, dar mi l-a saltat cumva wordpress-ul… Adica pe scurt, ca sunt moarta dupa mancarea vietnameza, ca sunt moarta dupa Angelina Jolie (care dupa imdb are 1,69) si ca sunt moarta dupa tortul pe care l-ai facut🙂 Toate astea cu mult mai multe cuvinte si alambicuri, dar cu aceeasi esenta :-))))) Te pup!!!

    1. Ah, eu mor cand pierd cate un comentariu! Ma enervez rau, da’ rau! Imi pare rau, stiu cum e.

      Asa, si mie imi place Jolie, tortul a fost un mare hit si la Ana, ma tot intreaba de el. Ma mai gandesc daca fac unul si in ianuarie, cand face Alex doi ani… nu de alta, dar m-am stresat toata ca nu-mi iese, ca nu-i place, cu fondantul ala roz deasupra… m-au trecut transpiratii, rauri-rauri :))

      Te pup, abia astept sa va mai citesc :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s