Exceptand faza ca primul gand care imi vine in minte cand aud intrebarea asta e „Ca porcu’, dom’le, ca porcu’!”… azi va povestesc cum dormim noi, Mihaestii. Pentru ca tocmai vin de la adormit doua bucati de copil.

La noi serile incep bine. De pe la 6 jumate (nu faceti ochii mari, la noi se intuneca la 7 vara, iarna de pe la 6; se lumineaza de ziua tot la 6, ora la care ne trezim si noi, fara exceptie!) copiii sunt mancati si deja stiu ce si cum, urmeaza somn. Startul il da Alex, care invariabil vrea tzitzi dupa masa, chit ca plezneste de satul ce e. Vrea reconectare, vrea la muma lui, vrea la sursa primara de hrana si comfort. E obosit si vrea sa se reincarce. E semnalul sa ne retragem in ale noastre, spre dormitor. Ana ne urmeaza ori atunci, pe loc, ori in 5 minute, maxim 10. Timp in care se joaca cu daddy.
In serile bune de tot, cand sunt rupti, adorm in 5-10 minute, pe ceas. Eu sunt rastingnita, intre ei. Alex la bratul drept (suge numai dintr-o tzatza, la dreapta – numai bine, cand o ajunge adolescent rebel ii spun sa o lase mai moale ca l-am crescut la o tzata!😀 sick, I know, right? ), Ana la cel stang. Daca sunt norocoasa, Ana se cuibareste la daddy si eu raman pe o dunga cu Alexander sub aripelul drept. Altfel, tzatza dreapta se face plastilina si am senzatia ca in curand se intinde de vreo cinci centimetri, asa, cat sa nu o scape Alex, asezat bine mersi pe umarul drept. Sau ca pocneste curand de la presiunea aplicata. Daca se plictiseste tare, se pune pe burta! Alex, nu tzatza. Yeah, it’s that flexible! Si ea si Alex!

Intr-un final adorm, mai intai Alex si apoi Ana. Si noi cu ei. De cate ori nu m-am culcat la 7! Just because I can!😀

Daca sunt si mai norococasa, Alex se coifoieste si atunci il ia ta-su la o poveste in camera cealalta si eu raman cu Ana. Ea imi povesteste de pe la gradinita (mi-a zis zilele trecute de triangle – triunghi, mama – de mi-au iesit ochii din cap ca la melc… nici n-am inteles prima data ce si cum, eu nu-s obisnuita cu din astea nici in romaneste, da’ baremi in englezeste).
Intr-un final adoarme. Undeva intre 7 si 7.30, depinde de gradul de oboseala. Asta seara a adormit picior peste picior, ca o domana! :))

Vorbeam cu Sorin. Si imi zicea ca n-ar schimba nimic, dar nimic la copiii nostri. Exceptand somnul. Trezirile si faptul ca adorm numai cu noi. Ca viseaza clipa cand se duc ei singurei, de manuta, la culcare.
Culmea, eu, care sunt atat de ahtiata dupa somn, in ultima vreme, i-am facut pledoaria alaptatului noaptea.

Ca o clotza:
„Iti dai seama ca ai nostri copii n-au luat niciodata antibiotic? Never ever! Si asta e ceva. Ana are 4 ani si Alex aproape doi.
Iti dai seama ca nu au avut nicodata probleme grave de sanatate? Niciodata! Si asta spune multe. Ca nu au petrecut nicio noapte in spital? Nicio noapte, nici macar una!
Ca nu racesc grav ever?
Ca au febra o data pe an? Alex n-a mai avut febra de mai bine de un an. Fara exagerare. Ana de acum mai bine de sase luni.
Poate ca are legatura cu faptul ca se trezesc noaptea din trei in trei ore sa suga. (Da, si acum, la aproape doi ani, Alex se trezeste sa suga. Asa a facut si Ana, pana pe la trei ani jumatate. A tot supt noaptea. SI nu de comfort, de reasigurare. Nu numai. Au supt, nene. Amandoi. Mai mult de 15 minute. Lapte bun, lapte incarcat cu tot ce le trebuie.)

Iti dai seama…?”

Si daca ma mai intreaba cineva cum dormim, raman la aceeasi parere. Ca porcu’! Probabil ca vom dormi si noi omeneste peste vreo 2 ani!

2 gânduri despre “Cum dormim?

  1. Nela ce ma distrezi…si noi adormim in brate la mami dupa ce citim min 2-3 povesti si il pupam pe tati de tspe ori. Si da…am avut frustrari ca imi ia o ora pe seara sa o adorm (la inceput) dar nu as da timpul asta pentru nimic in lume…e asa bine sa se cuibareasca la mine in brate si sa tragem o barfa ca fetele. Si chiar daca inca sunt cu cearcane pana la buze si dimineata mor de somn…tot e bine. Si nu as schimba nimic.
    Asa ca te(va) inteleg…cred ca trebuie sa profitam la maxim de clipele acestea…sunt minunate! And by the way, prietenii nostri cu copilasi marisori ne-au spus sa ne calmam, vom dormi noaptea legat dupa ce fata va face 18 ani si poate va pleca la studii in State…:) Asta e asa…o mica incurajare!

    1. Oh, da, Cecilia, cat de mult imi doresc uneori sa adoarma odata… iubesc momentele astea ale noastre, inainte de culcare. Te incarc de frumos, de calm, de dragoste, asa-i? Parca esti alt om cand iesi de acolo.
      Apropo de dormit noaptea, eu si daca dorm ei, tot ma trezesc sa verific ce si cum! Uitandu-ma la mama, nu cred ca voi mai dormi ever legat!
      Va pup!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s