Prima saptamana in Guadalajara. Ma rog, nu chiar o saptamana, primele zile. E frumos, e cald, e bine. Ne revenim incet, incet, dupa cele mai mult de 24 de ore pe avioane. A fost una dintre cele mai lungi calatorii, am avut escala in San Francisco si in Huston. Dar am ajuns, sanatosi, voiosi, voinici. Un pic mai usori (ne-au pierdul United una dintre cele opt genti mari).

Diferenta de fus orar am rezolvat-o in cam doua zile. Noi nu avem probleme majore cu jetlag-ul, asa ca de ieri, de luni seara, putem spune ca suntem pe fus orar de Guadalajara. Complet. Copiii se culca la maxim 8 si se trezesc la 6-7. Ceea ce nu e rau, avand in vedere ca joi noaptea aterizam. Eu ma mai trezesc o data pe noapte, dar imi pun cate o carte pe audible si se rezolva, adorm in maxim 30 minute.

Ma simt ca acum mai bine de zece ani, cand aterizam pentru prima data in Shanghai. Totul,  dar absolut totul este o mare noutate: oameni, mancare, clima, tot. Suntem oameni cu mintea deschisa, altfel imi dau seama ce impact ar avea o asemenea schimbare asupra tuturor. Copiii sunt si ei foarte ok din punctul asta de vedere, probabil calatoriile astea atata vreme isi spun cuvantul, sunt foarte adaptabili si super ok cu schimbarea. Ei sunt fericiti ca sunt cu noi, pentru ei totul este o vacanta continua. Mai ales ca nu s-au dus la scoala de aproape o luna :D. Trai pe vatrai.

Vremea este superba. De cand am venit in Guadaajara, sigurii nori i-am vazut in prima seara, la apus. Norisori roz, in ton cu starea noastra sufleteasca. Altfel, cer albastru, soare orbitor si aer uscat. Uscaciune mare, mare, inca ne acomodam cu ea, noi venind din Hong Kongul super umed. Ma strange fata indiferent cata crema hidratanta folosesc. Pur si simplu. Este soare de tropice, dar la altitudine mare, peste 1500m. Din cauza altitufinii, o data ce apune soarele, scade temperatura, astfel incat de la 25-26 de grade cate sunt pe zi, spre dimineata se fac vreo 5-6C.  Tot din cauza altitudinii, peste zi nu este atat de cald, desi suntem pe aceeasi paralela cu Hawaii. Aerul este mai rerefiat. Copiii au buzele parlite, la fel si noi. Mie mi-a curs sange din nas intr-o dimineata, mie care nu imi curge ever, but ever sange din nas! Fornai non stop si ma impachetez in moisturizer, I’m a hot mess, so to speak. Viata, de viata!

Altfel, mexicanii, astia mai rasariti, sunt parca desprinsi din telenobelas. Gelati, cu muschi si frumusei foc. Femeile la fel. Chicas sunt toate aranjate si cu fond de ten cu acoperire cel putin medie. Sunt de admirat. Rosul se poarta viu, pe buze. La fel si machiajul. Formele rotunde se poarta cu mare mandrie. Cam prea rotunde, but who am I to judge? Toata lumea poarta skinny jeans. Iar skinny jeans la baieti sunt de neratat. A must see in this life. Parca sunt balerini.

Spaniola mea de bastina ma ajuta, in sensul ca inteleg destul de mult, dar trebuie sa invat sa o si vorbesc. Imi pare tare rau ca nu ma dadeam in vant dupa telenobelas in tinerete, uite ce bine mi-ar fi prins acum, la batranete.

In concluzie, ne place, ne place. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s