Nici nu stiu de unde sa incep. De la faptul ca iar a trecut o vesnicie pana sa mai scriu si eu un post?! I mean, seriously?! How could I have done this shit daily with a small baby?! Beats me! What I know for sure is that I miss it.

Anyway, I’m here si citind blogul Alinei mi s-a facut pofta de scris si de calatorit. Pe Alina o cunosc personal de ani de zile (a fost si este prietena mea pe care am cunoscut-o in HK, de care am devenit foarte apropiata. She’s strange and special and I love her!) Speaking of, Alina and The Wandering Warrens are awesome, people! Go check them out! Au plecat in excursie prin Asia. Doar cu rucsacele, ei si cei doi copii ai lor (Alya a fost si va ramane forever and ever Ana’s best friend, you might have seen them trio on my facebook wall). How cool is that?! I mean, I really like the memories they’re so busy making. This is life, people, this is the life! The one that we live it to teh maximum, the one full of adventures and experiences and all that. We only get to do this shit once, there’re no do overs or something. It’s our life and it’s here and that’s all we’ve got!

Asa, inapoi la oile noastre. Scriu mult in romglish pentru ca ai mei copii vorbesc in englezeste, ca limba materna, chiar daca suntem romani cu totii. De la faptul ca am locuit in HK atata amar de vreme. Intre timp au invatat spaniola, chestie ce ma umple de fericire peste masura, ca nu a fost in drum lin, in sensul ca da, copiii sunt buretei, dar sa ii arunci intr-un mediu in care se vorbeste NUMAI spaniola nu-i tocmai usor pentru cei mici, mai ales corelat cu schimbarea de continent si implicit rutina ans shit… not easy.

Anyway, been busy bees lately, as always. Travelling all over the place (spre sa apuc sa povestesc despre asta in curand). Slava domului ca am inceput sa conduc, ca nu stiu cum faceam fata lunilor astora care au trecut si vor mai urma. Sorin calatoreste cum n-a calatorit EVER de cand lucreaza. Are cel putin o calatorie in San Diego, lunar, in mod regulat, plus the usual shit that just pops up. De exemplu doar ce s-a intors din San Jose iar iunie se anunta fully booked. Every single week. Nu ne afecteaza prea mult pentru ca e plecat trei, patru zile maxim, ceea ce e ok. Nici nu vreau sa imi imaginez stresul prin care as fi trecut daca nu m-as fi apucat de condus in februarie, cu uber and all in fiecare dimineata pentru dus apoi adus copiii de la scoala. De cand conduc insa, e PARFUM! Fac vreo 55 km in fiecare zi, but it’s so fun, really love it!

Cam atat, sper sa mai scriu si maine ca acum sunt in priza cu noua serie Netflix „Dead To Me”. C yaaaa!

Reclame

2 gânduri despre “La ceas de seara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s