Molcom

Se aproprie. Se apropie cu pași repezi plecarea noastră din vacanța de anul ăsta din România. Au trecut două luni ca gândul și ca vântul. E cea mai lungă vacanță a mea și a copiilor în România, două luni și jumătate (poate am mai făcut din astea și când erau mai mici, dar de când cu școlile sigur nu). Mai avem zece zile. Zece zile de răsfăț ca la mama acasă, după care mă întorc head on si full on la rutina prea bine cunoscută, care acum mă sperie, dar pe care o și aștept, oarecum. Revenim la treziri pentru școală, somn de la ore decente (8.30)p copii, gătit, pregătit lunchboxes și timp petrecut eu cu mine și cu Rita perita. Mi-e dor de Rita și de diminețile răcoroase din Guad, de flori, colibri și seafood.

Dar îmi va lipsi arăt de mult România! Glumesc cu mama, că n-a apucat să-mi facă faimoasa ei „ciorbă de pleurotus” cu care mă zăpăcește de cap când sunt în Guad (eu n-am găsit pleurotus la noi până acum). Râdem, râdem, dar nu-i râsul nostru. Anul ăsta ame petrecut timp de calitate cu mama, prin amabilitatea copiilor și a lui Sorin, care au vrut să împartă o cameră în excursiile noastre în Herculane, mie și mamei rămânându-ne să o împărțim pe cealaltă. Am povestit și-am râs până târziu în noapte, după care eu mi-am petrecut restul nopții mișcând-o delicat, așa, că mama sforăie ca Sorin, ușurel, ca fuiorul, dar constant. Și eu sforăi, îmi zice Sorin, dar am somnul mai ușor, după copii, mă trezește orice zgomot. 

Încerc, așadar, să îmi întipăresc pe retină fiecare colțișor, fiecare apus, fiecare gest. ☺️

Reclame

O mancarime

Hola, hola! Sunt in Romania, si, ca niciodata, am un urge (como se dice o „mancarime” 😀 a degetelor) sa scriu pe blog. N-am mai scris de o vesnicie si de o saptamana ma tot gandesc ce aplicatie sa mai sterg, ca sa pot sa scriu pe blog de pe telefon, much more easier for me (predictive text, diacritice and stuff, cred ca mi-ar lua mai putin timp; in plus, m-am dezobisnuit de caculator, nu il mai folosesc ca inaine, doar pentru Netflix si filme).

Suntem in Romania si I’m having a blast. Nu-mi vine sa cred ca suntem deja de o luna si jumatate aici. Stiu asta pentru ca in weekend vine si Sorin si mai avem fix o luna pana plecam inapoi spre Guadalajara. Oh, well, time flies when you’re having fun, cum le tot zic eu copiilor. Zilele mele sunt usoare si oarecum pline, nici nu stiu cum trec pe langa mine. Fac mult net (facebook), of course, multe tampenii, ma mai duc si la film, which is always fun and entertaining. Ieri, de exemplu, am fost la vreo doua, la cel cu Diane Keaton („Hai ca putem” – love the Romanian translation! :D), am facut cumparaturile si apoi m-am dus si la al doilea („Ape ucigase” :D). Asta din urma a fost o mare porcarie, dar investisem prea mult timp in el si am zis sa il vad totusi pana la capat. Mai bine beam si-o bere (o aveam in plasa, facusem doar cimparaturile si mai era si proaspata si eram si singura in sala). N-am baut-o ca mi-era ca ma molestese si mai tare, filmul fiind prost, adormeam pe la film, mai stii?! Anways…

Apropo de filme, in ultima vreme au aparut o gramada de serii noi, si pe Netflix si pe Hulu. Pe Netflix am vazut noua seria a „Comedians in cars getting coffee”, a lui Jerry Seinfeld, which is amazing. Am vazut-o chiar inainte de a incepe „La casa del papel”, pe care n-am terminat-o nici in zi de astazi, mai am doua episoade ori so. Nu mai am aceeasi tragere de inima ca pentru primele doua serii. Oh, well.

Iarasi ce-am mai vazut si mi-a placut, tot pe Netflix, este documentarul depre Cambridge Analitica, Facebook si rolul celor doua in campaniile Brexit si Trump. Super interesant, recomand cu caldura.”The Great Hack” ii zice.

Cautand acum pe Netflix cum ii zice documentarului am descoperit ca a aparut seria a doua din „The letdown” si, din aceeasi categorie „Workin’ Moms”, do yourself a favor and watch them. You’re welcome.

Am mai vazut noul stand up al lui Aziz Ansari , mi s-a parut foarte plin de emotie, deep, in care a abordat si tema acuzatiilor la adresa lui, cele legate de miscarea „me too”, si cum erau sa ii schimbe radical viata (s-au dovedit a fi false, but this shit can break you as a public person). Which I completely get it si mi s-a parut foarte fain ca a abordat asta in stand up-ul asta. Si tot la categoria stand up, am vazut ca a aparut si unul al lui Whitney Cummings, whom I really like, i-am citit si cartea, e super haioasa si inteligenta tipa. Stiati ca unul dintre cei doi bludogi i-a sfasiat o ureche? A reusit sa si-o coase la loc, but still. Din carte stiu.

Si va mai recomand „Euphoria”, este un serial despre adolescenti.

De „Handmaid’s Tale”, „Big little lies” nu va mai zic, ma gandesc ca se uita toata lumea la ele. La mine asta din urma merge cam greu, am vazut primul episod si cam atat, nu mai stiu de ce, ori nu m-a prins ori am avut altele mai bune worth bingeing.

Si vreau sa mai vad „Black Monday”, because Don Cheadle, whom I love. Timp sa fie.

Observ ca postarea se transforma usor, usor in recomandari de filme and stuff, desi voiam sa scriu despre Romania si ce imi trezeste statul in aceeasi casa (ma rog, apartament) in care am stat 40 de ani (stau la mama, daca nu v-ati prins 😀 ). Si despre cum vreau sa scriu sa nu uit, sa ramana chestiile astea frumoase, mometele mici, de zi cu zi, care imi fac viata plina, pe care sa le pot reciti peste ani si ani.

Ca si blogul asta. Mi-e frica sa nu uit, de aia scriu eu, de aia am si atatea filme si poze de nu pot sa imi instalez un amarat de wordpress pe telefon. Of, of!

Am sapte mii de etichete, sweet Jesus! Trebuie sa fac curatenie pe blogul asta!

La ceas de seara

Nici nu stiu de unde sa incep. De la faptul ca iar a trecut o vesnicie pana sa mai scriu si eu un post?! I mean, seriously?! How could I have done this shit daily with a small baby?! Beats me! What I know for sure is that I miss it.

Anyway, I’m here si citind blogul Alinei mi s-a facut pofta de scris si de calatorit. Pe Alina o cunosc personal de ani de zile (a fost si este prietena mea pe care am cunoscut-o in HK, de care am devenit foarte apropiata. She’s strange and special and I love her!) Speaking of, Alina and The Wandering Warrens are awesome, people! Go check them out! Au plecat in excursie prin Asia. Doar cu rucsacele, ei si cei doi copii ai lor (Alya a fost si va ramane forever and ever Ana’s best friend, you might have seen them trio on my facebook wall). How cool is that?! I mean, I really like the memories they’re so busy making. This is life, people, this is the life! The one that we live it to teh maximum, the one full of adventures and experiences and all that. We only get to do this shit once, there’re no do overs or something. It’s our life and it’s here and that’s all we’ve got!

Asa, inapoi la oile noastre. Scriu mult in romglish pentru ca ai mei copii vorbesc in englezeste, ca limba materna, chiar daca suntem romani cu totii. De la faptul ca am locuit in HK atata amar de vreme. Intre timp au invatat spaniola, chestie ce ma umple de fericire peste masura, ca nu a fost in drum lin, in sensul ca da, copiii sunt buretei, dar sa ii arunci intr-un mediu in care se vorbeste NUMAI spaniola nu-i tocmai usor pentru cei mici, mai ales corelat cu schimbarea de continent si implicit rutina ans shit… not easy.

Anyway, been busy bees lately, as always. Travelling all over the place (spre sa apuc sa povestesc despre asta in curand). Slava domului ca am inceput sa conduc, ca nu stiu cum faceam fata lunilor astora care au trecut si vor mai urma. Sorin calatoreste cum n-a calatorit EVER de cand lucreaza. Are cel putin o calatorie in San Diego, lunar, in mod regulat, plus the usual shit that just pops up. De exemplu doar ce s-a intors din San Jose iar iunie se anunta fully booked. Every single week. Nu ne afecteaza prea mult pentru ca e plecat trei, patru zile maxim, ceea ce e ok. Nici nu vreau sa imi imaginez stresul prin care as fi trecut daca nu m-as fi apucat de condus in februarie, cu uber and all in fiecare dimineata pentru dus apoi adus copiii de la scoala. De cand conduc insa, e PARFUM! Fac vreo 55 km in fiecare zi, but it’s so fun, really love it!

Cam atat, sper sa mai scriu si maine ca acum sunt in priza cu noua serie Netflix „Dead To Me”. C yaaaa!

„What would you be glad you did–even if you failed?”

Va avertizez postarea asta am inceput-o prin ianuarie…

La multi ani, oameni buni!

Liliana (pentrucopiiimei@wordpress.com) a inceput sa scrie pe blog si asa m-am gandit sa intru si sa vad cat praf s-a asezat pe al meu, de luni de zile in care nu l-am atins. Vad ca e bine, merci. Inca il citeste lumea (ma rog, o mana de mamici care cauta informatii despre dieta de revitalizare a dintilor copiilor).

Ce-am mai facut in anul asta? Nimic deosebit. Sapun, Brene Brown (intrebarea din titlu postarii asteia ii apartine, btw), calatorii, inot. Ah, da, marea revelatie a fost inotul, pe care il practic in fiecare dimineata, de prin vara, 30 min si care imi aduce o reala placere (combinat cu steam sauna de 10 min, balsam pentru sufletul meu obosit). Sunt foarte creativa, noua pasiune sunt bufnitele din macrame si bijuurile din macrame si portelan / ceramica hand made. Of course! Am in cap a dozen of mason jars legate cu sfoara de iuta si levantica in conuri de in, all DIY, of course.

Copiii sunt bine, sanatosi, Ana a inceput scoala primara. Despre asta o sa scriu un post separat. Sper. Alex a continuat cu Creativity, adica repeta grupa mica (e prea mic pentru a trece la grupa mare :D).Tot 3 ore pe zi, numai dimineata.

[…]

OLA! 😀 Missed me?

Asa, dupa inca sase luni de cand am inceput sa scriu postarea, iata-ma din nou. Sper sa nu imi mai ia alte sase luni (wtf, Nela, wtf?!) sa o public. Ce-am mai facut? Ana a terminat P1, Alex e inca la gradinita (ma rog, acum sunt amandoi in vacanta), eu sunt bine, sanatoasa, Sorin la fel. See you all next year! :))

Ce voiam sa va zic? Nimic deosebit, probabil ca ma plictisesc de moarte, nu sunt acasa sa creez (dooh! 😀 ), deci singurul la indemana imi ramane scrisul. Toata lumea (me included sau especially me) se desfasoara pe facebook, de unde trag concluzia ca facebookul a inlocuit cu succes pentru mine, cel putin, bloggingul. Facebookul e mai cool si mai easy going, adica e mult mai usor sa dai cu share, o poza mica, o glumita, apoi frumoasele „on this day” decat sa debitezi nimicuri, cum fac eu acum… ce sa mai, facebook is the IT. Fac apologia fecebookului! Noi si prietenii nostri imaginari… Jumatate din lista mea de prieteni e compusa din oameni pe care nu i-am intalint ever ever in my life! Ii stiu din on line. Deci virtual. Here’s one for you, my firends! Dar sa nu deviem, zic, de la tema zilei: chestii profunde.

Suntem in vacanta si imi place de mor ca nu fac nimic toata ziua, in afara de filme (pe PC si la cinema – multumesc, doamne, ca Severinul are cinema, de anul asta, si unul chiar fain, asa ca am vazut fiecare film care a rulat, de la inceputul verii, am vazut pana si Tarzan) si citit. Am un hobby nou si, citand clasici mari in viata, e unul dintre cele mai scumpe de pana acum: skin care! Deci citesc tot ce misca in materie de skin care/make up and shit (pardon my french). Ceea ce e mind blowing pentru mine e ca nu ma plictiseste nimic pe tema, adica pot citi ore intregi, ore intregi. Retinol, retin A, sheet masks and korean skin care, serums and stuff, bring it on! Daca tot imbatranim, macar sa o face cu stil. I’ll be glowing in my 40s e noua mea mantra. Poate o sa fac o postare pe tema, e super interesant, va zic.

Revad Grey’s Anatomy pentru ca pe unul dintre zborurile din State (parca ala din Chicago spre NY) din vara asta m-am uitat la episorul numero uno din Grey si mi-am promis sa le revad. M-am uitat la Grey pe avion pentru ca pe zborurile din State sunt putine filme moca, totul se plateste, de la bagaje la cala pana la gustarici pe avion. Pana si alcoolul pe unele zboruri! Pai se poate?! Asta imi aduce aminte de noul serial la care am inceput sa ma uit ieri, e produs si regizat de cuplul care a facut si The Good Wife. Braindead se cheama serialul, un google mic va ajuta sa vedeti ce si cum. Asa, si in Braindead niste furnicute haioase intra prin ureche si mananca jumatate din creierasele oamenilor, oameni care devin fanatici in politica si lucrul asta are ca si side effect chestii naspa de tot: sa se apuce de wheat juicing si sa renunte la alcoolul ocazional sau neocazional. Damn you, ants! Si ma gandeam ca daca ma vedeti vreodata ca refuz o bere, sa stiti ca mi-au mancat furnicile jumatate din creer. Nu e genul meu de film, dar asta m-a prins. Cum m-a prin si Game of Thrones. Pe care inca nu il inteleg (I’m a late boomer, I know, ma uitam si inainte, dar doar incepand cu seria asta pot spune ca il apreciez). You know nothing, John Snow! 😀

I’m done for today! See you when I see you. Sper ca tot anul asta. Sa va mai povestesc despre State si calatorii. Anul asta a fost un an umblat (Malaezia, Thailanda, Statele, acum Romania si mai avem jumatate de an).Is this the middle life crisis, I wonder? 😀

PS: titlul n-are nicio legatura cu scriitura, probabil in ianuarie aveam ceva in tartacuta cand l-am pus. Not anymore, people, not anymore!

Beeb beeb boop again!

Right…
N-am mai scris pe blog de-o veșnicie. Mi-e lene. Apoi n-am prea multe de spus. Realizez de dimineață (cam devreme, 5.30… say whaaat?!) că pot sumariza într-o frază viața mea din ultimii 5 ani. Sau într-un cuvânt. Ok, mai multe. Pick your favorite. Mamă eroină. Alăptăreasă. Grădinăreasă. Cusătoreasă. Călătoare  (stai, ar fi trebuit să încep cu asta). Săpunăreasă.
Înainte de asta mă definea un cuvânt. Hai, poate două.

În altă ordine de idei, mi-a rămas în cap faza din ultimul episod din The Good Wife. I like John. 😆 Și tensiunea dintre ei. Abia aștept să văd ce va să fie. It just happened.

Mâine dimineață am box. Am gasit o super imagine. Note to self: I should change my profile picture.

image

De dimineață am tăiat săpunul. O minunăție. Untură, seu de vită (din măduvă, o luasem pentru copii, dar avea un gust foarte puternic. Nu ne-am putut atinge de ea. Și când puneam un pic în mâncare se simțea), ulei de măsline, de avocado si de cocos. Miroase a portocale si a stafide. Planta aia cu F pe care eu nu stiu niciodata sa o scriu. Ii dau google. Frankincense. Asa ii zice.

Eu îmi fac rețetele singură. Am găsit un calculator de leșie bun si doar aleg ce uleiuri vreau sa folosesc. Imi calculeaza lesia si apa. Ca orice calculator normal. Obviously că, deși le am notate, probabil că n-or să-mi iese ever două loturi la fel.  Oh, well…
De fiecare dată zic că ăsta e cel mai bun săpun ce l-am facut pana acum. Asta e frumușel foc. Am pus chlorela în partea de sus, de aia e verde. Sunt creativă foc. Am zdrobit pastilele cu lingurița. Am chlorela asta de un an, bine că m-am apucat de făcut săpunuri. Ca si uleiul de menta capsule sau primrose oil. Asta din urma il folosesc in crema de ochi antirid.
image

image

Am avut o zi ciudatica, as zice. Toate serialele noi pe care le-am vazut azi, ciudatele si ele. Se vede ca sunt ai mei la mine. Am timp sa ma plictisesc. Inainte ma inghesuiam sa condensez cat mai multe chestii in cele trei ore cat sunt copiii la gradinita. Acum sunt tot o lene. Ma rog. Azi. Ieri am facut… sapun. 😀 Dupa ce fac sapun fac si poze (asta in limbaj de sapunereasa se cheama sporn.. get it? 😉 ). Mi-e drag de ele de nu mai pot.

Constat ca-s tot o lene si o logoree zilele astea. Si, ca, de fapt, n-am nimic de spus.

Vrea careva busuioc si patrunjel? Ca a inceput sa imi creasca salata si nu mai bem apa in ritmul in care cresc plantele (folosesc sticle de plastic pe post de suport de flori).

Uite ca azi mi-am amintit de my all time favorite. George Carlin.

„I’m a modern woman, a woman for the millennium. Digital and smoke free. A diversified multicultural post modern deconstructionist. Politically, anatomically, and ecologically incorrect. I’ve been up linked and downloaded, I’ve been inputed and outsourced. I know the upside of downsizing, I know downside of upgrading. I’m a high tech lowlife, a state of the art bi coastal multitasker and I can give you a gigabyte in a nanosecond. I’m new wave, but I’m old school. And my inner child is outward bound. I’m a hot wired heat seeking warm hearted cool customer. I’m voice activated and biodegradable. I interface with my database, my database is in cyberspace, so I’m interactive, I’m hyperactive and from time to time I’m radioactive. Behind the eight ball and ahead of the curve, riding the wave, dodging the bullet and pushing the envelope. I’m on point, on task, on message and off drugs. I got no need for coke and speed, I’ve got no urge to binge and purge. I’m in the moment, on the edge over the top but under the radar. A high concept, low profile, medium range ballistic missionary. A street wise smart bomb. A top gun bottom feeder. I wear power ties, I tell power lies, I take power naps, I run victory laps. I’m a totally outgoing bigfoot slam dunk rainmaker with a proactive outreach. A raging workaholic, a working rageaholic. Out of rehab and in denial. I’ve got a personal trainer, a personal shopper, a personal assistant and a personal agenda. You can’t shut me up, you can’t dumb me down because I’m tireless and I’m wireless. I’m an alpha male on beta blockers. I’m a nonbeliever and an overachiever. Laid back but fashion forward. Upfront, down home, low rent and high maintenance. Supersized, long lasting, high definition, fast acting, oven ready and built to last. I’m a hands on, foot loose, knee jerk head case. Prematurely post traumatic and I have a love child that sends me hate mail. But I’m feeling, I’m caring, I’m healing, I’m sharing.”

 

Big one

Ieri la dentist.
Ne asteptam rândul. Ana topaia pe-acolo.
Intra un barbat solid, burta mare, cam tiganos asa. Lanturi groase de aur.
Ana, in gura mare, in linistea cabinetului: ‘uaaa, a big one!’

Bine ca nu stia omul engleză!

In alta ordine de idei: me big proud mamma – dupa 8 ani de la ultima lucrare stomatologica, verdict: nicio carie. Cu doua sarcini si alaptat incontinuu de 4 ani.

Nu-mi mai e frica de grasimi.
Nu mai numar calorii.
Mananc sa ma satur.
Ultima data cand m-am cantarit a fost demult. Cred ca am vreo 62.
Ma simt bine.
In continuare nu mananc paine mai deloc. Nici cereale.
Dar beau bere 😀

Ce vrei sa-ti reamintesti toata viata?

Am citit azi dimineata la Vlad Craioveanu pe pagina intrebarea asta.

  • senzatia aceea minunata care o am la inceputul unei noi calatorii, care, indiferent de destinatie, ma umple de bine (eu cred ca traiesc doar pentru a calatori. daca as avea bani numai asta as face, mi-as programa in fiecare luna a anului cate o calatorie, impreuna cu copiii);
  • chipurile celor dragi mie – suna absurd, dar, cu trecerea timpului, incepi sa le uiti.
  • vacantele petrecute cu familia, cand eram copii;
  • ca nimic nu e mai important pentru mine pe lumea asta decat familia;
  • ca timpul trece atat de repede (ce cliseu, stiu!) si ca parca trece si mai repede, o data ce imbatranesc; si pe acelasi ton, sa imi reamintesc perioada asta incredibil de frumoasa, in care stau acasa sa imi cresc copiii.
  • ca lucruruile mici ma fac fericita, fericita cu adevarat;
  • ca niciodata nu sunt prea batrana pentru a invata o chestie noua;
  • ca am un cap pe umeri, nu doar o  umbrela pentru gat, o coloana vertebrala. de inima nu mai zic nimic, saraca!

Asta e o lista deschisa!Imagine

Counting my blessings

Iti dai seama cat de fragili sunt copilutii cand se imbolnavesc. Daca ai doi, o fac in acelasi timp. Daca esti norocoasa, cu intensitati diferite ale bolii. Sa poti sa stai mai mult cu cel ce are nevoia cea mai acuta de tine. De regula nevoiasul e Alex (ca-i mai mic, deh, inca nu stie toti virusii pe numele mic). De data asta e Ana. Ca ea n-are lapte de mama si n-a tinut nimic in stomac de 24 de ore.

Slalom intre dormitoare, somn caineste, cu urechile ciulite cand la unul, cand la altul. Sters de voma, schimbat lenjerii si mangaiat prunci. Cot la cot cu jumatatea. Care mai si munceste a doua zi.
Chiar ma gandeam azi noapte ca in momentele astea realizez cat sunt de norocoasa ca stau acasa cu ei. Ca pot sa le iau temperatura cu buzele si sa alint trupusoare firave, care nu pot vorbi de greata. Ca puteam fi la corporatie, sa vanez inventare si revenues. Ca o pot ruga pe A. sa gateasca ceva pentru pranz, ca eu sa pot sa stau langa Ana, strajer de incredere al somnului ei firav, insa vindecator. Counting my blessings. Just counting my blessings.

Supa de oase cu gelatina (it pays off ca am fiert ieri minim 6 ore, pe caldurile astea, la aripioarele de gaina free range ce m-au costat o mana si-un picior si la carcasa de pui alergator, bio), ceai de ghimbir cu miere. Si odihna. Mult, mult somn. The good, old fashion, soothing remedies.

LE: si o tura buna de apa si soare. Our second home, the pool.
Micii sunt mult mi bine, ma felicit ca i-am scos la bazin!